MOARTEA IDEILOR ŞI CADAVRUL CETĂŢII

(Dacă ai mai fost pe-aici, vezi noutăţile, ca să nu-ţi pierzi vremea.

Iar dacă ai naturelul simţitor, încearc-aici. Fiindcă pe blogul ăsta - al Grupării Departe, unde eşti acuma - ‘telectualii-şi pierd capu-n gura-ltor ‘telectuali… Se umplu de sânge reciproc; nu-i de glumă.)

Permiteţi-mi să mă prezint: eu sunt umbra jungiană, Mr. Hyde-ul, junelui Mihail Neamţu, acest Victor Ponta al intelectualităţii “bine” româneşti…

Intru abrupt în subiect. Supărat foc pe “katehontici”, un grup de congeneri care îndrăzneşte să-şi proclame o poziţie spiritual-politică fără să mă includă şi pe mine, m-am repezit în ei cu următorul articol din ”Dilema” :

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=123&cmd=articol&id=629

(E de-acu’ ceva vreme; încerc să-l fac uitat, gudurându-mă pe lângă Petru Guran.)

Las’ că şi liderul informal al acestui grup îmi ripostează printr-un pamflet jalnic care mai mult confirmă decât neagă ce-am scris eu despre el :

http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-10-30&id=228667

Ce vreţi; aşa suntem noi, tinerii conservatori şi religioşi de astăzi; dacă nu ne porcăim bine între noi, nu ne simţim bine… Ridicolul a murit, odată cu D-zeu.

Mai e ceva: cu mine nu puteţi vorbi dacă sunteţi nişte amărâţi condamnaţi să trăiască numai în România, care n-au reuşit să împuşte şi ei vreo bursă prin cele străinătăţuri. În ciuda lozincilor ieftine scrise în “manifestul” meu oficial (deh, trebuie să ne adaptăm vremurilor corporatiste, chiar dacă ne dăm creştini; PR-ul contează; reclama e sufletul comerţului), pe mine nu mă interesează decât tinerii realizaţi, ca mine. Voi ăştilalţi luaţi o pauză, fraierilor ! Nu mă cobor eu la nivelul vostru…

Dacă nu mă credeţi, încercaţi să-mi citiţi articolaşele, adunate deja în două cărticele. Rareori veţi întâlni atâta preţiozitate, în jurul unui conţinut atât de subţire.

Asta e problema noastră, a junilor precoci, că ne-am văzut vedete înainte de a ne fi format un caracter.

Nu, serios acuma, care credeţi că e diferenţa de esenţă dintre mine şi Dragoş Bucurenci, de exemplu ? Suntem la fel, ba şi rânjim la fel, deşi, de ochii lumii, susţinem politici diferite…

Remarcaţi şi calitatea intelectualităţii “bine”, de care vorbeam la începutul articolului. De sub mantaua ei am ieşit cu toţii; pe mine m-au promovat Pliceanu şi Leşu (aceşti Lolek şi Bolek ai elitei intelectuale băştinaşe), pe Bucurenci - Irina Nicolau. Au un discernământ extraordinar în alegerea elevilor. De aia e ţara asta în situaţia în care … dar, în definitiv, ce-mi pasă mie ? Eu trăiesc bine mersi, în străinătate, din bursă-n bursă. Scriu la ziarele lui Vântu (”Cotidianul” şi “Idei în dialog”), n-am treabă. Nu alta decât să chibiţez chiţăind, de pe margine, şi să pozez în neoconservator religios - că şi de ăştia e nevoie.

Ce bine-i să fii eu !